joi, 17 septembrie 2009

De ce titlul "Criminalul de lângă tine"? Pentru că oricine poate avea intenţii criminale... Chiar şi cea mai pacifistă persoană poate, în condiţii clar determinate, uneori extreme, să ucidă. Şi tu poţi fi unul dintre ei fără să-ţi dai seama, fără să intuieşti, pentru că stă în natura lucrurilor, potrivit principiului "homo homini lupus", adică omul este lup pentru alt om. Si dacă nu mă credeţi, exemplele sunt nelimitate. Presa abundă de cazuri în care casnice inofensive, tineri timizi şi respectuoşi sau bătrâni aparent neputincioşi şi-au ucis parinţii, rudele, soţii, vecinii etc. Intrebarea care se pune este: DE CE? Moivele... nenumărate - ură, gelozie, invidie, lacomie, alienaţie mintală. Lista poate continua la nesfîrşit. Cu toate acestea, sunt persoane mai predispuse să comită astfel de acte comparativ cu restul semenilor lor. Aceştia sunt criminalii în serie.
Din punctul de vedere al omului obişnuit, al “cetăţeanului “de pe stradă, un criminal este o persoană care a ucis o altă persoană folosind mijloace foarte crude care au dus la moartea acesteia.Criminalul in serie provoacă mai multe astfel de crime folosind aceleaşi mijloace crude aproape de fiecare dată, uneori lăsand si cate un indiciu la locul faptei.
De cele mai multe ori ajung in inchisoare, după ce au fost descoperiţi şi judecaţi, dar mulţi răman afară pe străzi continuand să omoare oameni nevinovaţi de cele mai multe ori,de exemplu cazul Ramaru din Bucureşti.In alte cazuri omoară cu motivul că au fost surprinşi de alte persoane care trebuie şi ele suprimate.In alte cazuri omoară pentru că li s-a cerut să omoare,in această categorie intrand teroriştii,grupările separatiste de genul Hezbolah, ETA.,IRA etc,grupările mafiote de genul La Piovra—Caracatiţa in Italia,Yacuza in China etc.
Criminalul in serie ucide şi din motive psihologice. Nu de puţine ori specialiştii au constat că o traumă din copilărie sau adolescenţă, care au marcat persoana respectivă pe viaţă,a dus la producerea unor crime după aceeaşi tipologie,de exemplu,să luăm un caz la intamplare:se găseşte o victimă moartă,un cadavru,intr-un gang cu gatul tăiat,cu o garoafă roşie langă,cu braţele acoperid faţa. Victima este descoperită luni dimineţa,peste o săptămană se descoperă o altă victimă şi aceasta timp de cateva luni. Prin apariţia a două-trei persoane cărora li s-a provocat moartea in acelaşi fel duce Poliţia la concluzia că un criminal in serie acţionează in zonă,un criminal care trebuie descoperit şi suprimat-in sensul că trebuie judecat conform legii şi condamnat la mai mulţi ani de inchisoare,in unele state chiar la inchsoare pe viaţă sau pedeapsa capitală. Poliţia,de cele mai multe ori,incearcă să ţină sub control criminalitatea,chiar dacă nu reuşeşte totdeauna. La noi in ţară,de obicei,un criminal nu ajunge să fie numit criminal in serie. De ce oare? Oare poliţia romană e atat de eficientă in descoperirea eventualilor criminali in serie? Inclinăm să crdem că da.
Chiar şi in cazul Râmaru s-a acţionat destul de repede. Dar mai sunt şi alte motive la mijloc. Datorită unei mentalităţi bine instăpanită in mintea romanului acest “instinct criminal” este destul de bine suprimat şi stăpanit. Am putea spune că in Romania mai frecvente sunt infracţiunile de talhărie, furt, spargeri de locuinţe, spargeri de maşini, de viol decât de crimă, omucidere. Dacă infracţiuni de tipul celor din urmă sunt destul de rare, in schimb infracţiunea de pruncucidere este destul de frecventă la noi in ţară.
Un motiv pentru care în România nu prea se întâlnesc cazuri de criminali în serie este şi faptul că în România nu sunt oraşe cu milioane de locuitori. Cel mai mare oraş din ţară ,din punct de vedere demografic,este Bucureştiul capitala ţării. In S.U.A..,de exemplu, cele mai multe crime în serie se produc în acele mari conurbaţii, cum ar fi Los Angeles, New York, Chicago, Milwakee, New Orleans.Dar criminali în serie apar şi în oraşe mici, cu oameni care se cunosc de o viaţă. Este exemplul orăşelelor din Scoţia sau Ţara Galilor de la începutul anilor 1950.Criminologii şi Poliţia împreună cu ei au ajuns la concluzia că ucigaşii în serie apar mai ales în oraşele mari dar nu exclud nici oraşele de provincie. Orice om de pe stradă, om obişnuit poate deveni ţinta unui criminal în serie.Cel puţin aşa spun autorii “Enciclopediei ucigaşilor în serie ” Brian Lane şi Wilfried Gregg*. În crimelor se obişnuieşte ca victima să fie clasificată în funcţie de un mobil clar identificabil, cum ar fi, de exemplu că aceasta deţinea ceva râvnit de asasin,că se afla în conflict cu el sau că îi fusese necredincioasă etc. Pentru asasinul în serie, ”motivul” se află atât de bine şi adânc înrădăcinat în psihicul său, încât victima trebuie să aparţină unui anumit gen,cum ar fi de exemplu, să poată fi inclusă într-o categorie largă de persoane, ca femeile şi copiii şi să se afle în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.
E adevărat, însă, că unii criminali în serie îşi selectează cu precizie victimele.De exemplu, Joseph Mendley ucidea numai femei roşcate.Ramiro Artieda omora numai femei care semănau cu logodnica ce îl abandonase. Complicaţiile se nasc atunci când, datorită incapacităţii unui criminal de a-i identifica pe membrii grupului său de ţinte, acesta ajunge la atacuri cvasi-întâmplătoare. În ciuda afirmaţiei că nu făcea decât să cureţe străzile de prostituate, Peter Sutcliffe primejduia viaţa tuturor femeilor care se aflau întâmplător afară noaptea, atacând şi omorând o serie întreagă de femei, chiar dacă nu erau prostituate .